Ansamblul bisericii Sfântul Dumitru din Suceava a fost inclus pe lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004 și este format din trei obiective:
Biserica Sfântul Dumitru datând din anii 1534-1535;
ruinele bisericii vechi – datând din secolele XIV-XV;
Turnul Clopotniţă datând din anul 1560.
Actualii preoți slujitori:
preot paroh Nicolae E. HORGA
preot Aristarch I. COJOCAR
preot Mihai Iulian M. FLOREA
preot Justinian Remus A. COJOCAR
preot Adrian DUȚUC
Istoric
Le una din colinele Sucevei, în partea de nord-est, de unde se deschide o vastă perspectivă asupra împrejurimilor, se ridică Biserica Sfântul Dumitru, cu turla ei împodobită cu cărămidă smălţuită.
Călătorii care vin în Suceava din diferite părţi ale ţării, pot vedea din depărtare turla bisericii, precum şi Turnul Clopotniţă, zidit de Alexandru Lăpuşneanu în anul 1861, menit să fie probabil şi un punct de observare, fiindcă de la înălţimea lui privirea străbate zările până departe.
Întorcăndu-se victorios după lupta de la Grumăzeşti, Ştefan cel Mare a ctitorit în Suceava o frumoasă mânăstire cu hramul Sfântul Dimitrie, ce este înaintea Curţii Domneşti (cum menţionează Letopiseţul Ţării Moldovei la pagina 103).
În împrejurări necunoscute biserica s-a dărâmat, iar în locul ei Petru Rareş – fiul lui Ştefan, a ctitorit biserica cu acelaşi hram între anii 1534-1535. Documentele şi corespondenţa vremii ne-au păstrat importante ştiri despre meşterii lui Petru Rareş. Cel mai cunoscut este loan Zidarul (lohannes Murator) din Suceava de naţionalitate germană sau săsească.
Actuala biserică a fost zidită după un plan general asemănător bisericii Sfântul Gheorghe din Hârlău, la care s-a adăugat însă un element caracteristic perioadei rareşiene a arhitecturii moldoveneşti – pridvorul. Adaosul, ca şi încăperea mormintelor (pe care o întâlnim la mănăstiri) a avut ca efect lungimea excesivă uneori a monumentelor, zădărnicind în felul acesta – cel puţin în parte, efectul avântat al siluetelor construcţiilor anterioare.
Chiar dacă prin adaosul amintit pierde din elansare, biserica Sfântul Dumitru se impune totuşi prin proporţii armonioase, fiind unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură din veacul al XVI-lea.
Planul construcţiei este triconic, cu o turlă pe naos, ridicată pe cele două sisteme de arce moldoveneşti. Are patru încăperi: altar, naos, pronaos şi pridvor.
Zidită din piatră, biserica este de dimensiuni destul de mari, având lungimea exterioară de 35 m, lăţimea de 10 m, iar înălţimea totală de 27 m.
Intrarea în biserică este situată în partea dinspre miazăzi a pridvorului. Deasupra uşii – de factură gotică, în partea dreaptă, se găseşte pisania bisericii, care constituie un semn al înrâuririi Renaşterii asupra arhitecturii moldoveneşti din veacul al XVI-lea.
Inscripţia prezintă particularitatea de a avea în partea ei superioară, ca ornament al începutului, doi îngeri care ţin o cunună de frunze în mijlocul căreia se găseşte stema ţării. Motivul, absolut italienesc, se vede la Vatican pe o balustradă din Capela Sixtină sculptat de Nino da Fiesole, având armele Papei Sixt al IV-lea.
Pisania are următoarea inscripţie: Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh a binevoit binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Ştefan Voievod cel Bătrân, să zidesc biserica în mijlocul târgului Suceava, unde este hramul Sfântului Slăvitului marelui mucenic şi purtător de biruinţă, Dimitrie izvorâtorul de mir. Şi s-a început a zidi în anul 7042 august 10 şi s-a isprăvit în anul 7043 august 30 şi s-a sfinţit cu mâna preasfinţitului Mitropolit Teofan (1534 – 1535).
Pronaosul – are formă dreptunghiulară boltit pintr-un sistem de arce piezişe, caracteristice arhitecturii moldoveneşti.
Ferestrele pronaosului, deşi sunt mai mici decât ale pridvorului, au aceeaşi construcţie: sunt cu arc frânt cu mulări gotice având un menou de împărţire şi ornamentaţie în partea superioară.
În secolul al XVII-lea peretele despărţitor dintre pronaos şi naos a fost în mare parte suprimat, creându-se în locul uşii o largă arcadă joasă.
Bolta naosului este cea obişnuită tuturor edificiilor bisericeşti construite în stil moldovenesc; pătratul celor patru arce mari care stau la baza cupolei este îngustat pintr-un sistem de tot atâtea arce mai mici, aşezate însă în diagonală. Prin intermediul a patru pandantivi care se sprijină pe cele două sisteme suprapuse de arce, se înalţă turla bisericii având formă cilindrică în interior, dar octogonală în exterior.
În exterior decoraţia faţadelor urmează în linii mari sistemul folosit de meşterii lui Ştefan cel Mare – cu piatră brută la soclu, cu piatră cioplită la colţurile zidului, cu contraforturi şi ancadramente la uşi şi ferestre, dar şi cu obişnuita împărţire în ocniţe şi firide împodobite cu elemente decorative de cărămidă smălţuită la turlă.
Biserică a fost împodobită cu fresce atât în interior, cât şi în exterior, executate imediat după zidire (1537-1538).
În exterior urme de pictură nu se mai văd, excepţie făcând faţada sudică a bisericii (fragmentele din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist şi Arborele lui Iesei).
Din punct de vedere al conţinutului de idei şi al programului iconografic, pictura interioară de la Sfântul Dumitru continuă, în linii mari, tradiţia anterioară fiind asemănătoare cu pictura de la Sfântul Ioan cel Nou – Suceava, cu deosebirea că aceasta din urmă este mult mai bine conservată. În anul 1988 s-a întocmit un deviz de consolidare şi restaurare a turlei şi acoperişului.
Pictura bisericii păstrează iconografia tradiţională din sec. al XV-lea. În interior se păstrează pictura originală – acoperită pe alocuri (calota turlei, conca altarului, glaful ferestrei din altar şi luneta portalului) cu un al doilea strat de pictură din sec. al XIX-lea.
Din cauză că picturile murale au fost înnegrite şi deteriorate – cu greu putându-se desluşi personaje sau scene fără a se urmări întreg ansamblul, în anul 1997 s-a întocmit un deviz de restaurare de către Prof. Nicolae Sava din Bucureşti – pictor restaurator şi s-a trecut la executarea lucrărilor datorită dărniciei credincioşilor, dar mai ales a unui mare român şi creştin ortodox din America – doctor Michael Ronette, fiul vrednicului de pomenire preot Mircea Rahmistriuc.
Restaurarea a fost finalizată în 2004, iar biserica a fost resfinţită la data de 20 iunie a aceluiaşi an de către IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Teodosie al Tomisului şi PS Ioachim, Episcop Vicar al Episcopiei Romanului, preoţi slujitori fiind preot Nicolai Horga – parohul bisericii, preot profesor Aristarch Cojocar şi preot Mihai Iulian Florea sprijiniţi de Consiliul şi Comitetul Parohial.
Detalii arhitecturale
În exterior, biserica este înconjurată de un brâu din două rânduri de ocniţe de la partea superioară a faţadelor, are arcade oarbe pe absida altarului şi pe cele laterale şi ferestre şi portal cu ancadramente gotice. Deasupra uşii de intrare în stil gotic de pe zidul de sud, puţin mai la dreapta, se află o pisanie încadrată într-o ramă de baghete încrucişate la colţuri. Deasupra pisaniei se află un altorelief cu doi îngeraşi (putti) sculptaţi care ţin o cunună de frunze în interiorul căreia se află stema Moldovei, elemente ce aparţin stilului arhitectonic renascentist.
Biserica a fost pictată în frescă pe exterior între anii 1537-1538, în prezent mai existând urme din vechea pictură pe faţada sudică (fragmente din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist şi Arborele lui Iesei) şi pe turlă (câţiva sfinţi cu aureolă în relief). Exteriorul a fost ulterior tencuit pe celelalte laturi.
În interior, biserica are altar, naos cu boltă moldovenească, peste care se înalţă turla, pronaos (exonartex) şi pridvor închis, cu trei ferestre mari în stil gotic spre vest. Ferestrele pronaosului sunt mai mici decât cele ale pridvorului şi tot în stil gotic. Turla octogonală aflată deasupra naosului este construită din cărămidă pe două baze: prima pătrată şi a doua stelată. Pe turlă se află firide alungite, patru ferestre dreptunghiulare mici dispuse în cele patru puncte cardinale, patru contraforturi mici şi două rânduri de ocniţe (unul deasupra arcadelor şi unul la baza stelată). Turla are decoraţii din cărămizi ceramice la partea superioară şi la arcadele oarbe.
Între pronaos şi naos a existat un zid despărţitor care a fost demolat, cu această ocazie fiind deteriorat şi tabloul votiv în care era reprezentat ctitorul Petru Rareş. Din tabloul votiv se mai disting portrele lui Petru Rareş, ale Doamnei Elena şi a doi copii. Pictura murală interioară în frescă din vremea construirii bisericii este foarte deteriorată, cea din pridvor şi pronaos fiind afectată de incendiul din secolul al XIX-lea (numai unele figuri se disting, restul fiind şterse), numai unele fresce din naos fiind bine conservate. În altar s-au mai păstrat frescele: Cina cea de taină, Împărtăşirea cu vin, Împărtăşirea cu pâine a Apostolilor şi Spălarea picioarelor. Pe pereţi se mai află grafite de la sfasitul secolului al XVII-lea, unele în limba latină, provenite din timpul ocupaţiei polone de sub Ioan Sobieski (1691) – Hic fuit Teophilus, Rex în 1691 Ponicz şi unele în chirilică, a unui oarecare Ioan Zugravul (1596).
În pridvor şi în pronaos se află mai multe pietre de mormânt, dintre care una aparţine lui Bogdan, fiul lui Petru Rareş, mort în septembrie 1540, iar alta marelui vistiernic Toma, mort la 21 August 1543.
Biserica a fost înzestrată cu valoroase odoare, dintre care multe au fost distruse sau s-au risipit. Au mai fost păstrate doar câteva cărţi liturgice în manuscris: un Octoih de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi un Minei pentru lunile septembrie-decembrie, din secolul al XVI-lea, ambele predate muzeului bisericesc, precum şi un Evangheliar în limba slavonă din secolul al XVI-lea, dăruit Bisericii Cuvioasa Parascheva, azi dispărută. Pe lângă acestea, în altar se află o serie de obiecte de cult precum un epitaf (1763), un felon, un antimis sârbesc (1708), un tetraevanghel şi o evanghelie în limba română (1762).
Turnul Clopotniță
În apropiere de biserică, la o distanţă de 30 metri spre sud-est, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu, ginerele lui Petru Rareş, a construit între anii 1560-1561 un turn clopotniţă cu trei etaje şi cu ziduri de doi metri grosime. La baza turnului soclul din piatră cioplită este puţin ieşit în afară. Etajul al treilea are patru ferestre mari pe toate laturile.
Deasupra intrării în turn de pe latura estică se află o pajură şi un cap de bour cu gâtul aşezat într-o parte, încadrate într-un cvadrilob, pe care se desfăşoară următoarea inscripţie în limba slavonă: Binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Domn Io Alexandru Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei a binevoit să zidească această clopotniţă, în anul 7068 (=1560).
Turnul a fost modificat ulterior, adăugându-i-se în secolul al XIX-lea (în anul 1845, când a fost refăcut turnul după un incendiu) un nou etaj de forma unei turle cu baza octogonală, peste care se înalţă, pe opt colonete de lemn, vârful acoperişului. În prezent, turnul-clopotniţă are 40 metri înălţime, fiind cel mai înalt turn de biserică din Suceava.
În decursul timpului, turnul a îndeplinit rosturi administrative complexe, el dominând prin înălţimea sa întreaga panoramă a oraşului atât în Evul Mediu, cât şi în epoca modernă. Construit pe o bază pătrată, el a fost întrebuinţat de pompierii suceveni între anii 1867-1910 ca turn de observaţie a incendiilor.
În anul 1809, turnul a fost avariat de un incendiu, fiind renovat abia în 1845. S-au efectuat lucrări de restaurare şi consolidare între anii 1948-1949 în urma cărora acoperişul turnului a revenit la forma originală.
În urma unor măsurători efectuate în anul 1992 s-a constatat o înclinare a turnului, crucea din turn fiind deviată cu 12 centimetri faţă de verticală. În anul 1998, o altă măsurătoare stabilea că deviaţia crescuse la 17 centimetri. Cauza înclinării turnului este, în opinia specialiştilor Muzeului Naţional al Bucovinei, traficul auto intens din ultimii ani, această zonă fiind străbătută în subteran de o reţea de beciuri care amplifică trepidaţiile. Rezultatele înclinării şi a infiltraţiilor au fost deplasarea terasei din colţul de sud-vest a turnului şi desprinderea tencuielii din cornişă. În prezent, la turnul-clopotniţă se efectuează noi lucrări de restaurare.
Mai multe detali le gasiti pe: http://www.sfantuldumitrusuceava.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu