În ianuarie am fost să donez sânge pentru a 4-a oară și doctorița care mi-a luat tensiunea m-a „certat” că nu am venit mai des. Am o grupă destul de rară datorită RH-ului negativ și se pare că inclusiv în ziua respectivă exista un pacient în stare critică ce avea nevoie de sângele meu. Da, e minunată senzația pe care o ai atunci când îți dai seama că ai contribuit în mod direct la salvarea unei vieți și da, am fost și eu dezamagită de mine însămi pentru că singurul motiv pe care l-am putut oferi în privința neprezentării mele la centrul de transfuzie o dată la 3 luni a fost acela că „am uitat”. Efectiv am uitat și, mai în glumă, mai în serios, le-am propus să implementeze un sistem simplu de trimitere de SMS-uri donatorilor pe care îi au în baza de date. „Au trecut 3 luni de la ultima ta donare de sange. Iti multumim si te asteptam din nou, de luni pana duminica intre orele 8:00 – 13:00. Centrul de transfuzie Bucuresti” sau ceva de genul… Sunt conștientă că mai e mult până acolo, dar e o idee de care chiar sper că o să se țină cont.
Prima oară am fost să donez sânge în toamna anului 2009. Și pentru că m-am simțit atât de bine după ce am făcut-o am hotărât să organizez un soi de „donare în grup”, mergând pe ideea că foarte mulți oameni sunt descurajați de gândul de a merge singuri. Am scris atunci și un articol cu o serie de informații utile pentru viitorii donatori și am reușit în final să ne strângem vreo 20. Din păcate, numai două sau trei persoane au reușit atunci să și doneze, iar ceea ce credeam că a fost o întâmplare nefericită s-a dovedit a fi de fapt un adevărat tipar de care m-am lovit și următoarele dăți când am luat cu mine noi pontețiali donatori. Numai Alex a fost refuzat de două ori – prima oară pentru că deși stătea în Sectorul 3 avea în buletin adresa din Sectorul 4 iar în Sectorul 4 era carantină (ceva cu o boală transmisă de țânțari) și a doua oară pentru că fusese la dentist cu o două săptămâni în urmă și i se făcuse anestezie locală (da, este motiv de refuz…). Între timp am aflat oricum că cei care au suferit sau suferă de astm nu pot fi donatori.
În octombrie 2009 însă, majoritatea fuseseră refuzați pentru că nu mâncaseră nimic înainte (și asta din pricina asocierii greșite a donării de sânge cu recoltarea pentru analize), aveau tensiunea prea mică și se făcuse deja prea târziu (până la etapa luării de tensiune se mai trece prin depunerea buletinului, așteptarea în sala mare să ți se strige numele și completarea unui chestionar). E adevărat, nu trebuie să mănânci gras, dar e musai să mânânci ceva. Și nu, în niciun caz țigări.
Ceilalți nu trecuseră de etapa chestionarului și pentru că nu am găsit nicăieri celebrul chestionar, ultima dată am luat un exemplar în plus spre a-l scana și da mai departe. Îl găsiți mai jos cu tot cu verso, pagina ce conține informațiile puse la dispoziție de centrul de transfuzie.
E important să fii cât mai bine informat pentru că un prim refuz reprezintă și el o sursă de descurajare.
Întregul proces poate dura pâna la 3 ore dacă este aglomerat, dar merită și vă zic asta din tot sufletul. Și nu uitați ca după ce veți fi înțepați în deget pentru a vi se afla grupa de sânge să solicitați un abțibild de pus pe buletin. E util. :)
later edit: pentru că m-a întrebat cineva ce se întâmplă dacă nu își mai găsește carnetul de donator, m-am gândit că ar fi util să transcriu aici și regulile legate de carnet, reguli care pot fi găsite pe ultima pagină a acestuia:
1. Păstrați carnetul cu deosebită grijă, el nu poate fi înlocuit.
2. Carnetul nu poate fi folosit decât de persoana căreia i s-a eliberat.
3. Pierderea carnetului atrage după sine pierderea posibilității de a dona sânge pe timp de un an.
4. Se interzice orice modificare, adăugire sau ștersătură în carnet.
Desigur, regulile 1 și 2 sunt deosebit de stupide ținând cont de faptul că există sigur o bază de date (fie ea fizică sau eletronică) cu donatorii și ultima dată a prezentării lor, dar știți vorba ceea: „better safe than sorry”…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu